Tot ce vreau este sa ma pierd in paienjenistul anilor si sa ma nasc o data cu fiecare raza rastignita sub ochii plini de lacrimi de neuitare. Sa ma cobor pe o aripa de inger, pe o petala de viata insangerata de cuvinte odioase, rostite de oameni sfinti si profeti.
M-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere, ca apoi sa-mi alung pasii spre deserturi pustii. Miroase a adevaruri ascunse in durerile ce cresc si descresc intr-o clepsidra a tristetii.
Durerea este in noi ; nu in firele de nisip sau cuvintele marii.Lumina intunericului nerapus o adaposteste.Perle colorate se raspandesc pe nisipul moale si arzator. Valuri crancene le fura nisipul si le duc departe..Fiecare perla e un destin...fiecare perla ajunge , acum, unde trebuie sa ajunga.
Un orologiu trist vesteste ora fixa. 5 noaptea...sau mai bine zis, dimineata. mi-e asa somn..dar nu vreau sa adorm..
Ma las cuprinsa de euforie, de ticaitul tacut al ceasului, de soapte ce se aud singuratice si mistuie in vazduh. O scoica mi-a daruit o perla colorata, un paradox de culori ; marea mi-a furat-o si a azvarlit-o in neantul tacerii..
Am rugat codrii si pamantul sa-mi redea perla, sa pot tine in mana un destin, un vis micut de care am nevoie..
Da' in schimbul perlei mult dorite..am primit aceasta viata.Si e mai mult decat de ajuns.
