'am auzit prea multi de niciodata care s-au transformat in maine. prea multi de intotdeauna care s-au sfarsit inainte sa terminam macar de rostit cuvantul. prea multe promisiuni privindu-ne in ochi si incrucisandu-se degetele la spate. prea multe minciuni..care nu au fost de la inceput minciuni. prea multe poezii al caror raspuns a fost tacerea. prea multe planuri pentru veriile viitoare pentru ca la prima toamna sa ne punem bocancii si sa plecam..asa se iese din suflete mai nou - luandu-ne masuri de precautie ca n-o sa fim uitati prea curand. cu cat vei calca mai tare cu atat vei fi mai de neinlocuit. cu cat vei tranti usa mai tare cu atat ti se va simti mai mult lipsa. iar daca nu vei aruca nicio privire inapoi, fii sigur ca celalalt te va urma, cersindu-te inapoi.
si-acum spune-mi tu..cum sa pot eu sa vreau sa ma mai dau pe de-a-ntregul? abia acum cand m-am recapatat si eu, ca sa spun asa. si cum sa percep cuvintele tale drept adevar cand drumul pe care am venit a fost pavat cu minciuni? cum sa am incredere atata timp cat adevarul de ieri a fost minciuna de azi?
trecutul meu inca trece..
stai jos langa mine. asteapta. mana mea dreapta e acum plina doar de amprentele tale. macar pentru asta merita sa ai putina rabdare..'
